Și eu vând advertoriale și nu îmi pasă de părerea cârcotașilor

Acum câteva zile am primit la un articol plătit, advertorial, cum vreți să îi spuneți, un comentariu în care persoana respectivă mă acuză de nu știu ce, sincer l-am șters imediat după ce l-am citit și nu am dat interes comentariului respectiv. A spus că mi-am făcut blogul pentru advertoriale și nu mai știu ce. Nimic interesant pentur mine, mai ales când cineva are o părere proastă despre o decizie personală.

Până la urmă este blogul meu, citești bine, nu citești tot bine. Și dacă mă gândesc bine, nimănui nu îi strică ceva bănuți în plus. Am scris până în acest moment un număr de 32 de articole, doar 2 dintre ele sunt articole plătite, pe care am luat bani. Că nu sunt apreciate de cititori, că nu sunt comentate la fel că articolele normale, asta îi altă brânză. Și nu o să renunț la scrierea de articole plătite atât cât am beneficii financiare. Banii sunt foarte importanți în ziua de azi.

Și recunosc, vând foarte ieftin. Bine, nu am multe articole, cititori, comentarii sau o comunitate mare, dar este blogul meu personal. Și da, nu am ajuns să scriu articole pe 5 euro, țin prețul cât mai sus momentan, dar în curând mă gândesc să îl măresc, dar asta mai încolo, după ce fac un blog mai frumos. Lipsește multe, pagini de social media, interacțiunea mea în blogosferă și câte și mai câte.

Deci da, vând advertoriale. Am și eu nevoie de bani, la fel cum ai și tu.

Terra Nova un nou serial pe care îl urmăresc

Acum două zile sau trei, a început pe Protv un serial numit Terra Nova. Din ceea ce am înțeles până acum este vorba de o lume prea poluată, tehnologia este foarte dezvoltată și nu prea există aer. Dar, cum tehnologia este foarte avansată, au dezvoltat o mașinărie care te duce în trecut, cu foarte mulți ani, mai exact în perioada în care oamenii nu existau, dar existau dinozauri, mulți dinozauri. Se vrea construi o nouă lume în trecut, iar această lume se numește Terra Nova. Serialul îmi place foarte mult, abia aștept următoarele episoade.

Am ales să nu scriu despre acest serial prea multe, nu acum. Dar am de gând să fac o categorie aici pe blog unde să scriu doar despre seriale. Iar Terra Nova se va bucura de câteva postări aici pe blog. Impresia personală completă despre serial, cum decurge povestea, cum se sfârșește și desigur, un alt articol dacă merită sau nu urmărit serialul.

Nu îl urmăresc la TV, deoarece l-am găsit pe internet și acum, îl urmăresc când vreau. Dar m-am decis la minim un episod pe zi. Nu prea îmi plăceau astfel de seriale, eu iubitor de seriale polițiste, dar asta chiar pare interesant.

Amintiri din copilărie: căruciorul bicicletă

Când eram copil mergeam vara pe uliță și mă jucam de dimineață până seara. Aveam o gașcă de prieteni formată din genii în matematică, robotică, știință și multe altele. Noi eram cei mai șmecheri de prin zonă, aveam tot ceea ce nimeni nu avea, de la motorașe de la mașini de spălat, cabluri electrice, baterii, beculețe și câte și mai câte. Am realizat diferite chestii interesante, mașini cu telecomandă, roboți și așa mai departe. Până într-o zi, când ne-am gândit să facem ceva diferit. Aveam de gând să facem ceva folositor pentru noi, așa că, am modificat un cărucior pentru bebeluși într-un monstru. Cu ajutorul unui vecin am reușit să îi instalăm căruciorului un sistem ce propulsare ca la bicicletă.

Am reușit, totul mergea bine, până într-un moment când am vrut să îi punem și schiuri, aici am distrus jucăria noastră și atât a fost. Anii au trecut, am crescut și a venit momentul acela când un cărucior nu mai este o jucărie, este o necesitate pentru copii noștri. Acum ceva vreme trebuia să cumpăr și eu un cărucior, iar în acel moment mi-a trecut prin cap toate cele făcute pe când aveam vreo zece ani, invențiile făcute cu prietenii mei, căruciorul cu pedale și multe altele. Și acum, când merg la plimbare cu piticul mă gândesc uneori ce bun este căruciorul nostru pentru o sanie. Da, am gândire de copil mic, mi se mai spune…

Și dacă tot este vorba de cărucioare, atunci când am căutat un cărucior am căutat în special un model complet de carucior, deoarece un model complet are mai multe avantaje decât unul simplu. De exemplu, sunt anumite cărucioare simple pe care le poți doar închide, dar un model complet înseamnă pentru mine să îl pot închide, să îl pot folosi oricând, indiferent că plouă, e zăpadă sau căldură, de exemplu carucioarele 3 în 1. Iar carucioarele în ziua de azi sunt pentru toate buzunarele, am găsit și cărucioare ieftine, cărucioare la prețuri acceptabile și cărucioare scumpe.

Și când zic scumpe mă refer la prețuri mari de tot. Aston Martin a colaborat cu producătorul de cărucioare Silver Cross și a scos un cărucior ce costă numai puțin de două mii de lire sterline. Desigur, este vorba de materiale de foarte bună calitate, atenție la toate detaliile și poartă sigla unui brand consacrat. Cam atât despre cărucioare. Am ceva poze vechi care au legătură cu începutul acestui articol, dar din păcate sunt în România.

Fabrica Velocity din Reșița are o comandă de 1 milion de biciclete…

Abia aștept vara să-mi pot cumpăra o bicicletă. Dar nu despre asta este vorba în acest articol. Recent am descoperit că cei de la Decathlon au făcut o comandă impresionantă de biciclete, o comandă către o mică fabrică din România, mai exact din Reșița, care se numește Velocity.

Comanda înseamnă 1 milion de biciclete, pentru cei de la Velocity înseamnă bani și desigur crearea de locuri de muncă pentru români. Fabrica Velocity are undeva la 300 de angajați, iar în prezent se caută personal și se plătește destul de bine, plus bonuri de masă, transport gratuit și multe alte beneficii. Această fabrică are o capacitate de producție de 400.000 biciclete pe an, iar comanda efectuată de Decathlon este una mare, astfel cei de la Velocity trebuie să-și mărească producția cu încă 100.000 pe an, astfel că în doi ani să realizeze un milion de biciclete. Dar posibil mai au contracte cu alte companii, iar asta înseamnă un număr mult mai mare de biciclete realizate.

Și uite că în România se mișcă roata. Problema e însă la salarii, sunt prea mici. Mă gândesc oare, ce profit va face această companie atunci când va livra comanda completă? Cu siguranță un profit mare. În România multe companii câștigă mulți bani, dar nu oferă salarii mari angajaților deoarece… de ce să plătim mult dacă în țară salariul este mic, mai bine păstrăm pentru noi decât să ridicăm puțin România. Nu scriam articolul, dar îmi place când văd că, în România sunt locuri de muncă și companiile oferă multe beneficii, chiar dacă sunt mai prost plătite, măcar sunt.

PayPal transformat plus o chestie misto

Folosesc Paypal de câțiva ani și niciodată nu am avut probleme. Este adevărat, folosea o interfață veche, neoptimizata pentru mobile. Dar, de câteva zile totul este nou, adică interfața. Mie cel puțin îmi place, arată mult mai bine, elemente bine definite, culori simple și nu bat ochiului, dar asta nu este tot, noua interfață de utilizator este optimizată pentru dispozitive mobile, ceea ce mie îmi place mult. Acum plătesc rapid de pe telefonul meu micuț cu ecran de 4 inchi.

Că tot au interfață nouă, de ce să nu ne ofere și o surpriză. Nu știu dacă merge și în România, cel puțin în Irlanda îmi spune că țara nu se află în lista lor, listă care… nu știu unde este.

Paypal.me se cheamă noua jucărie a lor și face ceva interesant. Te înregistrezi, defapt te loghezi și poți să-ți alegi o adresă scurtă gen paypal.me/razvanted, în loc de numele blogului meu poate să fie orice, iar cei care intră pe adresa respectivă vor putea să-ți trimită bani în contul tău, fără a avea nevoie de o adresă de email. Când am descoperit paypal.me am crezut că e pagină de aia, unde-ți bagi datele și-ți fură banii, dar nu e așa.
paypal-me

TIC-ul din liceu trebuie regândit

Când eram la școală prin clasa a VII-a am avut o prietenie bună cu un calculator din clasa noastră, un Pentium 2 nu mai știu de care, monitor micuț și tastatură de puteai să spargi și betoane. Cu timpul au apărut modele mai noi, iar când am ajuns la liceu mi-am dat seama că calculatoreale sunt viața mea, iar online-ul sufletul. Și am așteptat să înceapă liceul, a început și într-o zi, am avut prima oră de TIC (tehnologia informației și comunicării) și m-am bucurat, având în vedere că la liceu erau calculatoare Pentium 4, monitoare LCD și toate cele. Și vă zic, așteptam să fac TIC mai ceva că un bebeluș care are nevoie de lapte. După cei patru ani de zile de liceu mi-am dat seama că am învățat mult despre această materie, dar acest mult este egal cu zero.

În România această materie duce lipsă de profesori capabili să ofere informații relevante, adică da, eu aș putea să fiu profesor la această materie și să explic unor elevi mai mult decât se cere. Dar aici nu e doar vina profesorilor, sistemul de învățământ este pur și simplu prost gândit. În patru ani de zile, TIC-ul a însemnat învățarea programelor Office oferite de sistemul de operare Windows, adică Powerpoint, Word, Access și cam atât. Și aveam colegi care nu știau să folosească browserul, dar profesoara îi învață cum să folosească Powerpoint, Access… adică da, glumă bună. Astea nu mi-au folosit niciodată, mă gândesc că nici colegilor din liceu.

Îi învățam pe elevi să folosească programe pe care le folosesc cei care lucrează la birou, în loc să îi învățam cum se navighează pe internet, cum să-ți faci o pagină de social media, ceva relevant și util, nu cum să copieze texte de pe internet și să le bage într-un powerpoint.

Și așa e și acum, totul prost gândit. Prietena mea abia se descurcă să-și schimbe parola la facebook și face la liceu prezentări în powerpoint, defapt doar copy&paste de pe internet. Eu de multe ori îi comentam la profesoară că știu să fac ceea ce explică, făceam repede și după comenta că de ce nu stau să explice tot și nu știu ce. Păi da, la școală mergi să înveți ceva ce nu ai știut, iar eu dacă știam, la ce să mai învăț? Eu nu eram de powerpoint sau mai știu eu ce. Știam să fac magazine online, site-uri de prezentare și multe altele. Îmi făceam banii de buzunar doar din pasiunea pentru online și calculatoare. Până m-am decis ce să fac cu viața mea. Am terminat liceul, mi-am cumpărat un bilet de avion doar dus și acum îmi clădesc frumos și încet totul. Mai cu engleza este bai momentan, merg la cursuri de engleză, mai fac și acasă și deja prind.

Sunt unul dintre cei care zic că nu ascultă manele…

Mulți din prietenii mei spun că nu ascultă manele, și eu am spus asta, să nu mă fac de rușine. Până mi-am dat seama că fiecare are niște pasiuni, plăceri… diferite, nu e fiecare la fel. Iar faza asta cu manelele, n-am ce comenta prea mult, dar am zis și eu de multe ori că nu ascult manele și m-am mințit singur. Îmi place și acest gen de muzică, care este unul frumos, dar problema este că, majoritatea celor noi care aleg să cânte melodii din categoria manele pur și simplu sunt praf și nu au talent. Iar astfel de persoane fac de rușine o industrie întreagă, așa cum ne fac rromi de rușine în toată lumea, iar după noi suntem văzuți urât oriunde am merge.

Manele ascult de mic și îmi plac o mulțime de artiști. Acum manelele înseamnă doar muzică de rahat, ieftină și fără valoare. Adică da, nu mai sunt acele melodii frumoase, care au înțeles, versuri frumoase. Acum principalele subiecte dintr-o manea sunt banii, femeile, mașinile, răzbunarea, pușcăria, poliția și astfel de subiecte. Și totuși, astfel de melodii sunt ascultate de foarte multe persoane și apreciate.

Fără alte cuvinte sunt manelist, cum alții sunt rockeristi, popisti, blablabisti, așa pot să fiu și eu manelist. În România am observat că oamenii sunt catalogați după genul de muzică, gen: uite țiganul! Pe când acel „țigan” e român. Am fost și eu catalogat țigan că am spus că ascult manele. Și mi se pare o prostie să spui cuiva că e țigan dacă ascultă manele.

Până la urmă fiecare gen de muzică e apreciat sau nu. Dacă mie nu îmi place opera nu pot spune despre cineva care iubește opera că nu are gusturi sau nu știu ce. Am ascultat și operă, am fost și la concert și totuși nu-mi place. E muzică frumoasă, clasică, dar nu e de mine. Ascult orice, dar muzica live sau concertele îmi plac foarte mult. Sunt acel om care plătește pentru a asculta muzică de calitate și da, nu-mi place pirateria deloc. Până la urmă sunt și manelist, și rockist și tot ceea ce există. Muzica e muzică și asta trebuie să înțeleagă toți.

Bun venit 2016!

Acesta este primul articol din 2016 și vreau să vă transmit multă sănătate și un an bun, plin și frumos. Mai mult n-am ce să vă zic, sănătate să aveți că restul se învață, se face și se adună.

2016 cu siguranță o să fie un an bun pentru mine, mi-am făcut și lista aia „anul acesta o să fac…” așa cum fac în fiecare an. Anul trecut am realizat tot ceea ce mi-am propus pentru 2015, cu siguranță și anul acesta voi realiza tot ceea ce mi-am propus.

2015 a fost un an greu, multe lucruri de învățat într-un timp scurt, multe alegeri dificile, persoane noi în cercul meu de prieteni, a apărut o persoană importantă în viața mea, schimbări pe plan profesional și multe, multe bătăi de cap. Am trecut peste, iar acum când scriu acest articol îmi dau seama că a fost un an frumos.

Fără alte cuvinte, 2016 bine ai venit!